Exista cineva pe lume care sa nu iubeasca luna mai?

Ma intreb daca exista cineva pe lume care sa nu iubeasca luna mai. Cineva care sa nu fie cucerit de capsunele dulci si parfumate, ciresele delicioase, intinderea nesfarsita de verde si de senin sau de parfumul minunat al florilor colorate…

Traind intr-un oras mare si cufundati in cotidian este tot mai greu sa ne bucuram de lucrurile simple. Natura are ritmul ei si nimic n-o poate opri, asa ca ma trezesc adesea cu regrete. Nu m-am putut bucura indeajuns de liliac, de garofite, de bujori… N-am mancat mai des cirese , nu am savurat capsunele adevarate, care miros a copilarie…n-am stat intinsa in iarba sa privesc cerul…

Luna mai este luna mea preferata. Luna in care nu-mi doresc decat sa fiu un spectator, sa asist la desfasurarea incantatoare a naturii si atat.

Iar cand nu pot ajunge in mijlocul naturii, sa simt vibratia ei adevarata, am gasit o cale de a-mi potoli dorinta. Facem piata. Este unul dintre ritualurile familiei noastre. Sambata dimineata, facem piata. Copiii sunt intotdeauna incantati, stiu bine ca ne intoarcem incarcati de bunatati. Fructele parfumate, legume proaspete si intotdeauna flori.

Eu nu pot separa capsunele de flori. Sunt legate pentru totdeauna in inima si in mintea mea. Pe vremea cand eram studenta, imi amintesc ca nu s-a intamplat niciodata ca din pachetul primit de acasa sa lipseasca fructele si florile. Mami imi culegea cu manutele ei fragute sau capsunele, coacaze, afine sau cirese, iar alaturi, cu coditele invelite in ziar umezit, ma asteptau buchete proaspete de margarete, maci, spice de grau sau albastrele ca ochii ei.

O am pe mama acum numai in gand, iar bujorii, lamaita, garofitele si celalalte flori de mai ma duc cu gandul numai la ea, asa cum lalelele imi amintesc mereu de tati…

Am facut si astazi piata. Si ne-am intors nu doar cu fructe si flori. Ci si cu amintiri. Si poate, peste ani, aceleasi ganduri pline de iubire si de dor le vor trimite ei spre noi, cum astazi fac si eu pentru parintii mei ce nu mai sunt…