Cu copiii la munte. Excursie de o zi cu trenul de la București la Bușteni

Știți cum sunt cațeii în prima secundă când deschizi ușa să-i scoți la plimbarea pe care au așteptat-o toată ziua?  Fix așa sunt și eu atunci când imi pun în gând să evadăm din București.  Și cred că le-am transmis  si copiilor dragul de-a bate cărările, altfel nu-mi explic de ce întreabă în fiecare zi  „Si astăzi unde mergem?  ” 🙂

Suntem mereu în căutare de locuri noi și interesante și i-am luat pe copii cu noi încă de pe vremea bebelușiei. Multe amintiri ne-am construit împreună, însă niciodată nu experimentaseră o plimbare cu trenul.  Dar iată că acest lucru s-a întâmplat la câteva zile după ce au împlinit 3 ani.

Zilele  frumoase de toamnă sunt perfecte pentru o excursie de o zi cu trenul. 

• În primul rînd, este foarte greu să găsești cazare. Dacă nu rezervi din timp, este aproape imposibil să mai găsești ceva decent liber la sfârșit de săptămînă. Pe booking,  miercuri și joi, erau peste 80% din proprietăți ocupate.
• Te bucuri de o zi frumoasă, la aer curat, însă dormi totuși acasă la tine. Pentru cei mici contează asta.
• Nu iei bagaje voluminoase. Noi, părinții am avut un rucsac, iar Greierașii rucsăceii lor. Am luat în bagaje haine de schimb pentru cei mici, câte un hanorac în plus pentru ei, apă, gustări, două trei jucării, vreo 3 cărticele, șervețele umede și uscate.
• Ajungi foarte repede cu trenul. Valea Prahovei la volan poate fi un infern in weekend.
• Faci și economie.

Noi am mers cu un tren privat, Softans. Am plecat din București la 10.30 și am ajuns la Bușteni la 12.10. Biletele se achită în tren, însă când am ajuns noi, ni s-a spus că trenul este full și că ar fi trebuit să facem rezervare.

 Atenție! Puteți face rezervarea online,  ca să vă asigurați locul. Nu va costă nimic.  De plătit, tot în tren se platește. 

Am urcat în tren, am găsit câteva locuri libere și chiar ne gândeam dacă este totuși o idee bună să mergem așa, fără loc, sau sa ne întoarcem acasă și să încercăm în altă zi.  Am rămas totuși, atrași de aventură, dar mai mult ca să nu-i dezamăgim pe copii.  Până s-a pus trenul în mișcare, lumea a tot urcat, însă rezervările nu au fost toate onorate, spre norocul nostru.

În tren, copiii au fost foarte liniștiți. Au privit pe geam, au citit, s-au jucat. Am luat câte o gustare. Trenul este dotat cu automate de unde puteți cumpara apă, sucuri și sticksuri, cornuri cu ciocolată etc. Prețurile sunt ok. Aparatele funcționează doar cu bacnote de 1leu.

Trenul este curat, iar oamenii civilizați.  Nici nu știu când a trecut timpul. Cum am coborât în Bușteni, ne-am oprit să luam bilete pentru întoarcere, de la aparatul din gară.

Apoi, am luat-o la pas , spre Gura Diham.  Sunt în jur de 4 km de mers pe jos, însă este o adevărată plăcere să faci acest drum. Până pe 15 septembrie, circulă un tractoraș, care poate fi luat din gară și care îi duce pe turiști la Gura Diham. Biletul costă 5 lei.

Pe drum ne-am întâlnit cu multe grupuri de turiști. Mulți tineri care veneau cu trenul, iși făceau cumpărăturile din supermarketurile din Bușteni- care chiar sunt foarte bine aprovizionate- și urcau la aer curat.

Copiii au fost foarte fericiți. Ne-am oprit din loc în loc să admirăm peisajul. Am căutat ciuperci și am cules flori.

Cea mai mai mare distarcție a fost întâlnirea cu niște măgăruși, care ne-au cucerit! Pur și simplu, erau atât de afectuoși, încât nu mai voiau să ne despărțim.

La Gura Diham, am ajuns numai bine pentru prânz. Cred că era în jur de ora 14.00. Eram aproape plină terasa. Mâncarea este proaspătă și are prețuri ok. Am ales pentru noi ociorbă de fasole cu afumătură în pâine, salată delicioasă de bureți iar pentru copii piure, carne la  gratar si o salată de roșii.

Întorși în Bușteni, ne-am mai plimbat prin librării și magazine și am ajuns cu doar câteva minute înainte să vină trenul cu care am venit acasă. Chiar a fost aglomerat la întoarcere, așa că dacă vă tentează o astfel de aventură, încercați să vă rezervați biletele din timp.

La ora 20.30 eram acasă. Greierii Mici au rezistat eroic să le punem pijamalele. A fost finalul unei zile perfecte, despre care au vorbit multe săptămâni.