Cea mai frumoasă toamnă este acasă. Și tu ești mic, vezi furnici și buburuze, te bucuri de băltoace, te tăvălești prin frunze, alergi prin pădure după veverițe și coțofane. Cauți nuci, alune și castane, culegi ultimele flori de câmp și te cerți cu scaieții ascunși în iarbă. Mânânci mere roșii și dulci direct din pom și alergi cât te țin picioarele toată ziulica.
Când e senin, urci sus, la munte, în inima pădurii, care te răsplătește cu ultimele mure aproape înghețate la sfârșit de octombrie, bureți și ciuperci de tot felul și apă rece, din izvor.
Cea mai frumoasă toamnă are cer senin și soare blând, are must parfumat și faguri cu miere.
Are crizantame și tufănele, strânse în buchete greu de cuprins în mâinile mamei.
Cea mai frumoasă toamnă e acasă, cu ai tăi. Și tu ești încă mic și fericit.
Leave A Reply