Frozen 2 a fost primul film pe care l-au văzut copiii mei la cinematograf. L-am văzut împreună, duminica trecută, într-un mall din Capitală, într-o sală plină cu părinți și copii.
Nu o să dezvălui prea multe despre Frozen 2, pentru că știu că mulți încă l-au văzut și chiar nu vreau să le stric plăcerea.
Frozen 2 este un film foarte intens, un film destul de intunecat, un film trist. Un film pentru copii, dar mai ales, MAI ALES, pentru adulți.
După primul sfert de oră, eram deja bulversată. Frozen II mă purtase deja prin multe teme grele, de adult care a experimentat o cantitate mare de suferință: nostalgia trecerii implacabile a timpului, moarte, schimbare, acceptare, speranță, teamă.
Am plâns de mai multe ori în timpul filmului, m-au ajutat ochelarii și întunericul din sală, altfel copiii ar fi fost destul de bulversați să mă vadă în ipostaza asta.
M-am simțit și ca Elsa. Fără părinți, obligată cumva să stau în Padurea mea Magică, departe de surori. Doar ca spre deosebire de Elsa, mie mi-e frica. Mi-e frica să urmez Vocea. Mi-e frica să caut răspunsuri. Mi-e frică să mă lupt cu toate fantasmele pentru a ajunge la adevărul care te eliberează.
Citește și: POTCOAVA MOUNTAIN HIDEWAY. CUM AM PETRECUT WEEKENDUL CĂLĂRIND ÎNTR-UN LOC MAGIC
M-am simțit și ca Olaf. Nostalgică, incapabilă să accept trecerea timpului și schimbarea care se petrece inevitabil în noi și în afara noastră.
M-am simțit ca Ana. Forțată să ia decizii importante, pentru care nu se simte deloc pregătită.
Vă spun cu sinceritate că Frozen 2 m-a surprins. La final, avem sentimente contradictorii. Nu este un film senin, cald, de povești ușoare pentru copii. Este un film care te consumă, care te face să-ți pui 100000 de întrebări și la care te gândești multe zile după.
Un singur lucru nu mi-a prea plăcut. Dicția artistei care cântă piesele Elsei , cred că este vorba despre Dalma Kovács. În engleză sună infinit mai bine. Așa că o să vă las varianta în engleză:
Leave A Reply