Florian Ceafalău, vocea din spatele microfonului şi antrenorul din faţa copiilor. „Sunt şi antrenor, şi psiholog pentru elevii mei. Iar ei mă fac foarte mândru”

Florian Ceafalău este un dintre cele mai tonice persoane pe care le cunosc. Ne știm de aproape 10 ani, am fost și suntem colegi la ProTV și pot să spun că reușește să ne surprindă pe toți, în fiecare zi cu energia, optimismul și entuziasmul lui. Pe lângă aceste atribute, Florian este o persoană foarte serioasă, ambițioasă și  organizată.

Dincolo de faptul că este un jurnalist cu multă experiență, Florian Ceafalău este un sportiv și un antrenor foarte implicat. Împreună cu un prieten și coleg, are un club de arte marțiale, unde vin foarte mulţi copii. De-abia aștept să mai crească gemenii și să descopere și ei tainele artelor marțiale, sub îndrumarea lui Florian. Până atunci, am cules de la sensei toate informațiile necesare, cuprinse pe larg în acest interviu, pe care vă invit să-l citiți.

De când și de unde pasiunea pentru artele marțiale, pentru karate?

Pasiunea pentru artele mărțiale a început, culmea, la câțiva ani după ce m-am apucat de Karate. Tata m-a dus la sala când aveam 7-8 ani, iar în primii ani mă ducea că „așa trebuie”, iar apoi când am început să am și rezultate a început să devină o pasiune. Știu că la un moment dat chiar am vrut să renunț, cam la 1 an de când m-am apucat, însă tata m-a dus cu forța la antrenamente și îi mulțumesc și acum pentru asta, pentru că a ajuns să fie un stil de viață pentru mine.

Florian Ceafalău și colegul lui când erau mici

Cum au fost primii ani ca sportiv?

Totul era o joacă la început, nu eram deloc atent la antrenament, râdeam tot timpul chiar dacă eram pedepsit de Sensei. Apoi am început să merg la concursuri și lucrurile s-au schimbat, eram mai serios, mă lăudam prietenilor, la școală, peste tot că fac Karate. Pe vremea aia, când m-am apucat eu de Karate, prin 1994, erau la modă filmele cu Van Damme, țin minte că mă uităm pe video la ele, că așa era pe vremea aia, nu există Internet, și apoi ieșeam afară și exersam scheme în față blocului, de obicei singur, uneori și cu „parteneri” 🙂

Florian și colegul lui la lotul național, la o competiție în Italia

De cât timp ești antrenor? Este diferit față de când erai doar sportiv?

Am început să antrenez acum 10 ani. Este total diferit față de viață de sportiv. În primul rând că nu poți controla ce se întâmplă în competiție, nu poți decât să îl ajuți de la colț, ca antrenor, însă destinul unui meci nu stă în mâinile tale. Iar în al doilea rând, ești responsabil de colectiv, nu doar de tine, dacă mergi cu 20 de copii la concurs ai emoții pentru 20, dacă toți se descurcă bine ai o zi bună ori 20, dacă nu, ai o zi proastă înmulțit cu 20.

Câți elevi antrenezi în prezent?

Clubul meu este de fapt „al nostru”, pentru că mai am un coleg, Sorin Enăchescu, cu care sunt coleg și prieten de când m-am apucat de Karate. Amândoi am început în același timp aproximativ, acum aproape 25 de ani, în aceeași sală, în aceeași grupa. Eram peste 100 de copii în grupă și dintre toți am rămas doar noi doi. Per total, clubul nostru, Legiunea XIII „Gemina”, are peste 200 de sportivi în 3 săli, la București, la Stoenești și la Florești, ultimele două în județul Giurgiu. Grupele sunt formate, însă, din aproximativ 20 de sportivi.

Care este cel mai greu lucru în meseria de antrenor?

Cel mai greu e să treci peste înfrângeri, fără să îți pierzi entuziasmul. Avem o grupa de 40 de sportivi care merg la competiții și trebuie să ai grijă de sentimentele fiecăruia, atunci când lucrurile nu ies cum te aștepți sau cum îți dorești. Meseria asta implică să fii și antrenor și psiholog, cel puțin pentru cei care se implică cu adevărat în dezvoltarea elevilor, nu doar că sportivi, ci și ca oameni.

Cum se poate înscrie un copil care dorește să practice acest sport? Sunt anumite condiții?

Condițiile sunt diferite de la sală la sală. La noi vârstă minimă este de 7 ani, deși avem o grupă în care avem și copii de 6 ani. Depinde foarte mult de copil, sunt unii care au 5 ani și se descurcă, alții care la 7-8 ani nu pot face un antrenament. O altă condiție importantă pentru noi este igiena, este esențial ca un copil să vină la antrenament îngrijit.

Care a fost cel mai mare rezultat obținut împreună cu copiii?

Cel mai mândru mă simt când îi văd la antrenament, că dau ce au mai bun pentru a progresa, că formăm o echipa ce lucrează împreună pentru același scop. Un moment special a fost însă în urmă cu o luna, când 3 dintre sportivii noștri cei mai vechi au obținut centura neagră. Sunt primele centuri negre de când ne-am apucat de antrenat și suntem foarte mândri de ei, atât eu cât și colegul meu. Iar apoi avem rezultatele în competiții care ne „recomandă”, avem peste 13 campioni naționali în doar 4 ani de când ne-am înființat clubul nostru, unii chiar de mai multe ori. De asemenea, o parte din sportivi au făcut pasul la lotul național încă de la 14-15 ani ceea ce înseamnă mult pentru noi.

Care sunt principalele beneficii pentru copiii care practică arte marțiale?

Beneficiile sunt foarte multe și aș putea vorbi despre asta mult și bine, însă cele mai importante aspecte pentru noi sunt socializarea, pentru că mulți copii în ziua de azi stau numai pe tabletă sau pe telefon, iar la sală avem multe jocuri și exerciții în echipă, dezvoltarea atributelor fizice, pentru că antrenamentele se bazează foarte mult pe exerciții de mobilitate, flexibilitate, agilitate, viteză, reacție și așa mai departe, disciplină, pentru că este un sport ce implică un anumit grad de disciplină fără a fi exagerat însă, și exemplele pot continua. Creșterea nivelului de atenție, motivarea, creșterea încrederii în sine, etc. Depinde însă foarte mult de antrenor și de metodele de antrenament.

Cei care vor să vădă mai multe despre activitatea noastră ne pot găsi pe Facebook, pe pagina Legiunea XIII „Gemina”

Medalii la campionatul național

Cum decurge o zi din viața ta?

În ceea ce privește antrenamentele, aceastea îmi ocupă a două jumătate a zilei, de luni până vineri, de la 17 la 23 sunt la sală, antrenând sau antrenându-mă pe mine. Iar în weekend, dacă nu sunt la competiție cu copiii sau la vreun eveniment legat de Karate, încerc să mă relaxez plimbându-mă cât mai mult prin țară. Îmi plac excursiile la munte sau pe lângă București.

Ce sfat le dai părinților care vor să își dea copii la arte marțiale?

Sunt două lucruri foarte importante, calitatea antrenorului, din punct de vedere sportiv, că metode de antrenament, dar mai ales moral, și colectivul din sală, pentru că în acel colectiv se va dezvolta copilul lor.

Pe lângă toate acestea, Florian Ceafalău este content creator pentru Sport.ro si ProTV si are peste 100 de gale comentate. Face totul cu pasiune și profesionalism. 

Cum se împacă viața de sportiv cu cea de jurnalist?

Destul de greu, însă încerc să le fac pe amandouă. Practic în acest moment ambele sunt la nivel de „job”, nu mai e niciuna doar un hobby. Din fericire, am găsit o modalitate de a le putea face pe ambele, fără să îmi ocupe toată ziua, de dimineața până seara.

Cum a început carieră ta de jurnalist?

Cariera a început prin anul 3 de facultate, când m-am angajat la o revista în Otopeni. Se numea Arte Sport și se axa doar pe sporturi de contact, fiind deținută de un fost mare karateka al României și idol de-al meu din copilărie, Lucian Baroiu. Din păcate, revista nu a rezistat în piață foarte mult și după aproximativ 2 ani am ajuns la ProTV, unde m-am ocupat la început de www.kombat.ro, un site dedicat sporturilor de contact, iar apoi după 3 luni am trecut la www.sport.ro, unde am stat aproape 7 ani și cu care mai colaborez și acum.

Cum ai devenit comentator de gale?

În domeniul acesta nu există foarte mulți oameni pasionați și documentați care să ajungă în televiziune, așa că la scurt timp după ce am fost angajat am fost trimis să fac lecții de dicție de către Felix Drăghici, cel căruia îi „datorez” carieră mea de comentator și căruia îi mulțumesc pentru încrederea acordată. Povestea e una destul de haioasă, trebuia să fac câteva luni de dicție și apoi niște probe în studio pe gale înregistrate însă după 3 săptămâni am fost trimis direct la o gala live. Evident, am fost horror! Țin minte că tot ce sperăm era să nu scap vreun dezacord în direct, sau, mai rău, vreo înjurătură… despre voce, tonalitate și alte „detalii” nici nu am mai ținut cont. Nu m-am simțit pregătit, dar nici nu am avut de ales. Cert e că nu vreau să revăd acea gală 🙂

Florian Ceafalău și colegul comentator, Sorin Ristea

Ce gală ți-a rămas în minte?

Am peste 100 de gale comentate, cred că undeva în jurul a 150, iar cele mai tari meciuri comentate de mine sunt Mayweather vs McGregor și Klitschko vs Joshua, ambele două meciuri de referință. De asemenea, țin minte că am trăit intens meciurile lui Daniel Ghiță, Viorel Simion a făcut un meci fantastic la Circul Globus în Bucureșți, iar cel mai spectaculos meci comentat vreodată a fost Shogun vs Dan Henderson, din UFC. Un meci absolut fantastic ce trebuie văzut de orice fan al MMA-ului.

Ai emoții la gale?

O singură dată am avut emoții la o gală, atunci când am comentat meciul unui prieten foarte bun, Ciprian Cărăușu, care s-a luptat în fața mea la câțiva metri. Țin minte că a fost o luptă internă între a mă lua valul și a rămâne obiectiv. Din fericire, a câștigat destul de repede.

Florian Ceafalău și colegii comentatori

Care a fost cel mai dificil moment din carieră?

Nu am avut momente dificile, însă am un singur regret, că nu am comentat cel mai tare meci de box din ultimii 20 de ani, Mayweather cu Pacquiao.

Cum reușești să faci atâtea lucruri, ai vreun secret să învingi oboseala?

Secretul e să faci totul cu pasiune. O mare parte din timp meseria de jurnalist a fost prioritară, iar cea de antrenor a fost ca un hobby, acum s-au inversat puțin lucrurile. Obosiți suntem cu toții, nu am de gând să mor odihnit :))